Acte normative: Codul Familiei (I)

19 Octombrie 2009

Parlamentul Romaniei

 

 
Codul Familiei al Romaniei@

din 26/07/1993
Versiune actualizata la data de 08/11/2007


 

 

    ___________
    @Text actualizat la data de 08.11.2007. Actul include modificarile din urmatoarele acte:
   - O.U.G. nr. 25/1997
   - Legea nr. 23/1999
   - Decizia nr. 349/2001 a Curtii Constitutionale
   - Legea nr. 272/2004
   - Legea nr. 288/2007 publicata in MOF nr. 749 din 05/11/2007.

 

   - In temeiul art. 3 din Legea nr. 119/1996, denumirea "delegat de stare civila" a fost inlocuita cu denumirea "ofiter de stare civila"

 

    NOTA:
    Codul familiei a fost adoptat prin Legea nr. 4 din 4 ianuarie 1953, modificat si completat prin Legea nr. 4 din 4 aprilie 1956 si republicat in B.Of. nr. 13 din 18 aprilie 1956.

 

   Art. 1. - In Romania statul ocroteste casatoria si familia; el sprijina, prin masuri economice si sociale, dezvoltarea si consolidarea familiei.
    Statul apara interesele mamei si copilului si manifesta deosebita grija pentru cresterea si educarea tinerei generatii.
    Familia are la baza casatoria liber consimtita intre soti.
    In relatiile dintre soti, precum si in exercitiul drepturilor fata de copii, barbatul si femeia au drepturi egale.
    Drepturile parintesti se exercita numai in interesul copiilor.
   Art. 2. - Relatiile de familie se bazeaza pe prietenie si afectiune reciproca intre membrii ei, care sunt datori sa-si acorde unul altuia sprijin moral si material.

 

   TITLUL I
  Casatoria

 

   CAPITOLUL 1
  Incheierea casatoriei

 

   Art. 3. - Numai casatoria incheiata in fata ofiterului de stare civila da nastere drepturilor si obligatiilor de soti prevazute in prezentul cod.
   Art. 4. - Varsta minima de casatorie este de optsprezece ani.
    Pentru motive temeinice, minorul care a implinit varsta de saisprezece ani se poate casatori in temeiul unui aviz medical, cu incuviintarea parintilor sai ori, dupa caz, a tutorelui si cu autorizarea directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului in a carei raza teritoriala isi are domiciliul.
    Daca unul dintre parinti este decedat sau se afla in imposibilitate de a-si manifesta vointa, incuviintarea celuilalt parinte este suficienta.
    Daca nu exista nici parinti, nici tutore care sa poata incuviinta casatoria, este necesara incuviintarea persoanei sau a autoritatii care a fost abilitata sa exercite drepturile parintesti.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din Legea nr. 288/2007.

 

   Art. 5. - Este oprit sa se casatoreasca barbatul care este casatorit sau femeia care este casatorita.
   Art. 6. - Este oprita casatoria intre rudele in linie dreapta, precum si intre cele in linie colaterala pana la al patrulea grad inclusiv.
    Pentru motive temeinice, casatoria intre rudele in linie colaterala de gradul al patrulea poate fi incuviintata de Comitetul executiv al Consiliului popular al municipiului Bucuresti sau al judetului2) in cuprinsul caruia cel care cere aceasta incuviintare isi are domiciliul.
    ___________
   2) Consilii locale, Consiliul municipiului Bucuresti, consilii judetene si primarii potrivit Legii administratiei publice locale nr. 69 din 26 noiembrie 1991.

 

   Art. 7. - Este oprita casatoria:
   a) intre cel care infiaza sau ascendentii lui, de o parte, si cel infiat ori descendentii acestuia, de alta;
   b) intre copiii celui care infiaza, de o parte, si cel infiat sau copiii acestuia, de alta;
   c) intre cei infiati de aceeasi persoana. Pentru motive temeinice, casatoria intre persoanele prevazute la lit. b) si c) de mai sus poate fi incuviintata potrivit dispozitiilor art. 6 alin. 2.
   Art. 8. - In timpul tutelei, casatoria este oprita intre tutore si persoana minora ce se afla sub tutela sa.
   Art. 9. - Este oprit sa se casatoreasca alienatul mintal, debilul mintal, precum si cel care este lipsit vremelnic de facultatile mintale, cat timp nu are discernamantul faptelor sale.
   Art. 10. - Casatoria nu se va incheia daca viitorii soti nu declara ca si-au comunicat reciproc starea sanatatii lor. In cazul in care, prin lege speciala, este oprita casatoria celor suferinzi de anumite boli, se vor aplica dispozitiile acelei legi.
   Art. 11. - Casatoria se incheie in fata ofiterului de stare civila al Consiliului popular al comunei, orasului, municipiului sau sectorului municipiului Bucuresti, in cuprinsul caruia se afla domiciliul sau resedinta oricaruia dintre viitorii soti.
   Art. 12. - Cei care vor sa se casatoreasca vor face, personal, declaratia de casatorie le serviciul de stare civila la care urmeaza a se incheia casatoria.
    Daca unul dintre viitorii soti nu se afla in localitatea unde urmeaza a se incheia casatoria, el va putea face declaratia de casatorie in localitatea unde se afla, la serviciul de stare civila, care o va transmite, din oficiu si fara intarziere, serviciului de stare civila competent pentru incheierea casatoriei.
   Art. 13. - In declaratia de casatorie, viitorii soti vor arata ca nu exista nici o piedica legala la casatorie. Odata cu declaratia de casatorie, ei vor prezenta dovezile cerute de lege.
   Art. 131. - In aceeasi zi cu primirea declaratiei de casatorie, ofiterul de stare civila va dispune publicarea acesteia, prin afisarea in extras, intr-un loc special amenajat, la sediul primariei unde urmeaza sa se incheie casatoria.
    Extrasul din declaratia de casatorie va cuprinde, in mod obligatoriu: data afisarii, datele de stare civila ale viitorilor soti, precum si instiintarea ca orice persoana poate face opunere la casatorie, in termen de 10 zile de la data afisarii.@
    __________
    @Articolul a fost introdus prin art. I pct. 1 din Legea nr. 23/1999.

 

   Art. 14. - Orice persoana poate face opunere la casatorie, daca exista o piedica legala ori daca alte cerinte ale legii nu sunt indeplinite.
    Opunerea la casatorie se va face numai in scris, cu aratarea dovezilor pe care ea se intemeiaza.
   Art. 15. - Ofiterul de stare civila va refuza sa constate incheierea casatoriei daca, in temeiul verificarilor ce este dator sa faca, al opunerilor primite sau al informatiilor ce are, gaseste ca cerintele legii nu sunt indeplinite.
   Art. 16. - Casatoria se incheie prin consimtamantul viitorilor soti. Acestia sunt obligati sa fie prezenti impreuna, insotiti de doi martori, la sediul primariei, pentru a-si da consimtamantul personal si in mod public in fata ofiterului de stare civila.@
    Cu toate acestea, in cazurile aratate de legea speciala, ofiterul de stare civila va putea incheia casatoria si in afara sediului serviciului de stare civila, cu respectarea conditiilor prevazute in alin. 1.
    ___________
    @Alineatul 1 a fost modificat prin art. I pct. 2 din Legea nr. 23/1999.

 

   Art. 17. - Ofiterul de stare civila, luand consimtamantul viitorilor soti, va intocmi, de indata, in registrul actelor de stare civila, actul de casatorie, care se semneaza de catre soti, de cei doi martori si de catre ofiterul de stare civila.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 3 din Legea nr. 23/1999.

 

   Art. 18. - Casatoria nu poate fi dovedita decat prin certificatul de casatorie, eliberat pe baza actului intocmit in registrul actelor de stare civila.

 

   CAPITOLUL 2
  Nulitatea casatoriei

 

   Art. 19. - Este nula casatoria incheiata cu incalcarea dispozitiilor prevazute la art. 4, 5, 6, 7 lit. a), art. 9, 131 si 16.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 4 din Legea nr. 23/1999.

 

   Art. 20. - Casatoria incheiata impotriva dispozitiilor privitoare la varsta legala nu va fi declarata nula daca, intre timp acela dintre soti care nu avea varsta ceruta pentru casatorie a implinit-o ori daca sotia a dat nastere unui copil sau a ramas insarcinata.
   Art. 21. - Casatoria poate fi anulata la cererea sotului al carui consimtamant a fost viciat prin eroare cu privire la identitatea fizica a celuilalt sot, prin viclenie sau prin violenta.
    Anularea casatoriei din aceste cauze poate fi ceruta de cel al carui consimtamant a fost viciat, in termen de sase luni de la incetarea violentei ori de la descoperirea erorii sau a vicleniei.
   Art. 22. - In cazul in care sotul unei persoane declarate moarta s-a recasatorit si, dupa aceasta, hotararea declarativa de moarte este anulata, casatoria cea noua ramane valabila.
    Prima casatorie este desfacuta pe data incheierii noii casatorii.
   Art. 23. - Sotul care a fost de buna-credinta la incheierea casatoriei, declarata nula sau anulata, pastreaza, pana la data cand hotararea instantei judecatoresti ramane definitiva, situatia unui sot dintr-o casatorie valabila.
    Declararea nulitatii casatoriei nu are nici o urmare in privinta copiilor, care isi pastreaza situatia de copii din casatorie.
   Art. 24. - In cazul prevazut in art. 23 alin. 1, cererea de intretinere a sotului de buna-credinta si raporturile patrimoniale dintre barbat si femeie sunt supuse, prin asemanare, dispozitiilor privitoare la divort.
    Tot astfel, in cazul prevazut in art. 23 alin. 2 se vor aplica, prin asemanare, dispozitiile prevazute la divort, in ce priveste drepturile si obligatiile dintre parinti si copii.

 

   CAPITOLUL 3
  Efectele casatoriei

 

   Secţiunea I
  Drepturile si obligatiile personale ale sotilor

 

   Art. 25. - Barbatul si femeia au drepturi si obligatii egale in casatorie.
   Art. 26. - Sotii hotarasc de comun acord in tot ce priveste casatoria.
   Art. 27. - La incheierea casatoriei, viitorii soti vor declara, in fata ofiterului de stare civila, numele pe care s-au invoit sa-l poarte in casatorie.
    Sotii pot sa-si pastreze numele lor dinaintea casatoriei, sa ia numele unuia sau altuia dintre ei sau numele lor reunite.
   Art. 28. - Sotii sunt obligati sa poarte in timpul casatoriei numele comun declarat.
    Daca sotii s-au invoit sa poarte in timpul casatoriei un nume comun si l-au declarat la incheierea casatoriei potrivit dispozitiilor art. 27 din codul de fata, fiecare dintre soti nu va putea cere schimbarea acestui nume, pe cale administrativa, decat cu consimtamantul celuilalt sot.

 

   Secţiunea a II-a
  Drepturile si obligatiile patrimoniale ale sotilor

 

   Art. 29. - Sotii sunt obligati sa contribuie, in raport cu mijloacele fiecaruia, la cheltuielile casniciei.
   Art. 30. - Bunurile dobandite in timpul casatoriei, de oricare dintre soti, sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune ale sotilor.
    Orice conventie contrara este nula.
    Calitatea de bun comun nu trebuie sa fie dovedita.
   Art. 31. - Nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecarui sot:
   a) bunurile dobandite inainte de incheierea casatoriei;
   b) bunurile dobandite in timpul casatoriei prin mostenire, legat sau donatie, afara numai daca dispunatorul a prevazut ca ele vor fi comune;
   e) bunurile de uz personal si cele destinate exercitarii profesiunii unuia dintre soti;
   d) bunurile dobandite cu titlu de premiu sau recompensa, manuscrisele stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de investitii si inovatii, precum si alte asemenea bunuri;
   e) indemnizatia de asigurare sau despagubirea pentru pagube pricinuite persoanei;
   f) valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun propriu sau bunul in care a trecut aceasta valoare.
   Art. 32. - Sotii raspund cu bunurile comune pentru:
   a) cheltuielile facute cu administrarea oricaruia dintre bunurile lor comune;
   b) obligatiile ce au contractat impreuna;
   c) obligatiile contractate de fiecare dintre soti pentru implinirea nevoilor obisnuite ale casniciei;
   d) repararea prejudiciului cauzat prin insusirea de catre unul dintre soti a unor bunuri proprietate publica, daca prin aceasta au sporit bunurile comune ale sotilor.
   Art. 33. - Bunurile comune nu pot fi urmarite de creditorii personali ai unuia dintre soti.
    Cu toate acestea, dupa urmarirea bunurilor proprii ale sotului debitor, creditorul sau personal poate cere impartirea bunurilor comune, insa numai in masura necesara pentru acoperirea creantei sale.
    In acest din urma caz, bunurile atribuite prin impartire fiecarui sot devin proprii.
   Art. 34. - Creditorii vor putea urmari si bunurile proprii ale sotilor, insa numai dupa urmarirea bunurilor comune.
   Art. 35. - Sotii administreaza si folosesc impreuna bunurile comune si dispun tot astfel de ele.
    Oricare dintre soti, exercitand singur aceste drepturi este socotit ca are si consimtamantul celuilalt sot. Cu toate acestea, nici unul dintre soti nu poate instraina si nici nu poate greva un teren sau o constructie ce face parte din bunurile comune, daca nu are consimtamantul celuilalt sot.
   Art. 36. - La desfacerea casatoriei, bunurile comune se impart intre soti, potrivit invoielii acestora. Daca sotii nu se invoiesc asupra impartirii bunurilor comune, va hotari instanta judecatoreasca.
    Pentru motive temeinice, bunurile comune, in intregime sau numai o parte dintre ele, se pot imparti prin hotarare judecatoreasca si in timpul casatoriei. Bunurile astfel impartite devin bunuri proprii. Bunurile neimpartite, precum si cele ce se vor dobandi ulterior, sunt bunuri comune.

 

   CAPITOLUL 4
  Desfacerea casatoriei

 

   Art. 37. - Casatoria inceteaza prin moartea unuia dintre soti sau prin declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre ei.
    Casatoria se poate desface prin divort1).
    ___________
   1) Art. 37 alin. 2 a fost modificat prin Legea nr. 59/1993 (M.Of. nr. 177 din 26 iulie 1993)

 

   Art. 38. - Instanta judecatoreasca poate desface casatoria prin divort atunci cand, datorita unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila.
    Divortul poate fi pronuntat si numai pe baza acordului ambilor soti, daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:
   a) pana la data cererii de divort a trecut cel putin un an de la incheierea casatoriei si
   b) nu exista copii minori rezultati din casatorie.
    Oricare dintre soti poate cere divortul atunci cand starea sanatatii sale face imposibila continuarea casatoriei.
    La solutionarea cererilor accesorii divortului, referitoare la incredintarea copiilor minori, obligatia de intretinere si folosirea locuintei, instanta va tine seama si de interesele minorilor.
   Art. 39. - Casatoria este desfacuta din ziua cand hotararea prin care s-a pronuntat divortul a ramas irevocabila.
    Fata de cel de-al treilea, efectele patrimoniale ale casatoriei inceteaza de la data cand s-a facut mentiune despre hotararea de divort pe marginea actului de casatorie sau de la data cand ei au cunoscut divortul pe alta cale.
   Art. 40. - La desfacerea casatoriei prin divort, sotii se pot invoi ca sotul care, potrivit art. 27, a purtat in timpul casatoriei numele de familie al celuilalt sot, sa poarte acest nume si dupa desfacerea casatoriei.
    Instanta judecatoreasca va lua act de aceasta invoiala prin hotararea de divort. Instanta, pentru motive temeinice, poate sa incuviinteze acest drept chiar in lipsa unei invoieli intre soti.
    Daca nu a intervenit o invoiala sau daca instanta nu a dat incuviintarea, fiecare dintre fostii soti va purta numele ce avea inainte de casatorie.
   Art. 41. - Pana la desfacerea casatoriei in conditiile prevazute de art. 39, sotii isi datoreaza intretinere.
    Sotul divortat are dreptul la intretinere, daca se afla in nevoie din pricina unei incapacitati de munca survenite inainte de casatorie, ori in timpul casatoriei; el are drept la intretinere si atunci cand incapacitatea se iveste in decurs de un an de la data desfacerii casatoriei, insa numai daca incapacitatea se datoreaza unei imprejurari in legatura cu casatoria.
    Intretinerea datorata potrivit dispozitiilor alin. 2 poate fi stabilita pana la o treime din venitul net din munca al sotului obligat la plata ei, potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmeaza a o plati. Aceasta intretinere, impreuna cu intretinerea datorata copiilor, nu va putea depasi jumatate din venitul net din munca al sotului obligat la plata.
    Cand divortul este pronuntat numai din vina unuia dintre soti, acesta nu va beneficia de prevederile alin. 2 si 3 decat timp de un an de la desfacerea casatoriei.
    In toate cazurile, dreptul la intretinere inceteaza prin recasatorirea sotului indreptatit sa o primeasca.
   Art. 42. - Instanta judecatoreasca va hotari, odata cu pronuntarea divortului, caruia dintre parinti vor fi incredintati copiii minori. In acest scop, instanta va asculta parintii si autoritatea tutelara si, tinand seama de interesele copiilor, pe care de asemenea ii va asculta daca au implinit varsta de zece ani, va hotari pentru fiecare dintre copii, daca va fi incredintat tatalui sau mamei.
    Pentru motive temeinice, copiii pot fi incredintati unor rude ori unor alte persoane, cu consimtamantul acestora, sau unor institutii de ocrotire.
    Totodata, instanta judecatoreasca va stabili contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor.
    Invoiala parintilor privitoare la incredintarea copiilor si la contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a acestora va produce efecte numai daca a fost incuviintata de instanta judecatoreasca.
   Art. 43. - Parintele divortat, caruia i s-a incredintat copilul, exercita cu privire la aceasta drepturile parintesti.
    Cand copilul a fost incredintat unei alte persoane sau unei institutii de ocrotire, instanta judecatoreasca va stabili care dintre parinti va exercita dreptul de a-i administra bunurile si de a-l reprezenta sau de a-i incuviinta actele. Persoana sau institutia de ocrotire sociala careia i s-a incredintat copilul va avea fata de acesta numai drepturile si indatoririle ce revin parintilor privitor la persoana copilului. Dispozitiile art. 108 se aplica prin asemanare.
    Parintele divortat, caruia nu i s-a incredintat copilul, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala.
   Art. 44. - In cazul schimbarii imprejurarilor, la cererea oricaruia dintre parinti sau a copilului, daca acesta a implinit varsta de paisprezece ani, a autoritatii tutelare sau a vreunei institutii de ocrotire, instanta judecatoreasca va putea modifica masurile privitoare la drepturile si obligatiile personale sau patrimoniale intre parintii divortati si copii.
    Modificarea masurilor luate potrivit dispozitiilor art. 42 alin. 1 si 2 se va face cu paza cerintelor prevazute de acele dispozitii.

*email-ul nu va fi public

Articole similare

Acte normative: Legea nr. 369/2004 privind aplicarea Conventiei de la Haga

27 Noiembrie 2009

Lege nr. 369 din 15/09/2004 (Lege 369/2004)privind aplicarea Conventiei asupra aspectelor civile ale rapirii internationale de copii, adoptata la Haga...
 
citeste tot articolul comentarii (0)

Acte normative: Legea nr. 100/1992 pentru aderarea Romaniei la Conventia de la Haga din 25.10.1980

27 Noiembrie 2009

Legea Nr. 100 din 16 septembrie 1992 pentru aderarea Romaniei la Conventia de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale rapirii inter...
 
citeste tot articolul comentarii (0)
Urmatorul articol