Acte normative: Legea nr. 369/2004 privind aplicarea Conventiei de la Haga

27 Noiembrie 2009

Lege nr. 369 din 15/09/2004 (Lege 369/2004)
privind aplicarea Conventiei asupra aspectelor civile ale rapirii internationale de copii, adoptata la Haga la 25 octombrie 1980, la care Romania a aderat prin Legea nr. 100/1992

Publicat in Monitorul Oficial nr. 888 din 29/09/2004

 Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.

   Art. 1. -
(1) Ministerul Justitiei este autoritatea centrala din Romania pentru ducerea la indeplinire a obligatiilor stabilite prin Conventia asupra aspectelor civile ale rapirii internationale de copii, adoptata la Haga la 25 octombrie 1980, la care Romania a aderat prin Legea nr. 100/1992, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 243 din 30 septembrie 1992, denumita in continuare Conventie.
   (2) In calitate de autoritate centrala romana, Ministerul Justitiei coopereaza cu autoritatile centrale ale celorlalte state parti la Conventie si colaboreaza cu institutiile si autoritatile romane cu atributii in domeniul de aplicare a Conventiei.
   Art. 2. -
(1) Solutionarea cererilor adresate de catre persoana fizica, institutia sau organismul interesat din oricare stat parte la Conventie, pentru inapoierea copilului aflat pe teritoriul Romaniei ca urmare a unei deplasari sau retineri ilicite in sensul art. 3 din Conventie, este de competenta instantei judecatoresti.
   (2) Instanta competenta pentru solutionarea cererilor prevazute la alin. (1) este Tribunalul pentru minori si familie Bucuresti.
   Art. 3. -
(1) Cererea-tip se adreseaza de catre persoana fizica, institutia sau organismul interesat ori de catre autoritatea centrala a statului parte la Conventie autoritatii centrale romane. Aceasta verifica indeplinirea conditiilor prevazute la art. 8 alin. 2 din Conventie si, daca este cazul, in termen de 10 zile de la primirea cererii, va solicita reclamantului completarea acesteia sau, dupa caz, a actelor doveditoare.
(2) Autoritatea centrala sesizata potrivit alin. (1) se va adresa de indata instantei judecatoresti competente cu o cerere avand ca obiect inapoierea minorului, iar, in cazul in care reprezentarea se face prin avocat, va pune la dispozitie acestuia toate actele necesare promovarii actiunii. La cerere se vor anexa cererea-tip completata si toate actele doveditoare transmise de statul solicitant.
   Art. 4. - Daca autoritatea centrala romana are indicii ca minorul a carui inapoiere se solicita se afla pe teritoriul altui stat parte la Conventie, va transmite cererea direct si fara intarziere autoritatii centrale a acelui stat, informand despre aceasta autoritatea centrala solicitanta sau, dupa caz, reclamantul.
   Art. 5. - Prevederile art. 3 nu exclud posibilitatea ca reclamantul sa sesizeze direct instanta judecatoreasca competenta. In cazul in care cererea se intemeiaza pe prevederile Conventiei, citarea autoritatii centrale romane este obligatorie.
   Art. 6. -
(1) Cauzele avand ca obiect solutionarea cererilor de inapoiere a unui copil aflat pe teritoriul Romaniei in conditiile art. 3 din Conventie se solutioneaza de urgenta.
   (2) Participarea procurorului este obligatorie.
   Art. 7. -
(1) Reprezentarea reclamantului din strainatate in fata instantelor romane se face prin avocat sau de catre autoritatea centrala romana.
   (2) Autoritatea centrala romana poate facilita, la cererea reclamantului, obtinerea asistentei juridice din partea unui avocat roman.
 (3) Asistenta juridica gratuita se acorda potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila si Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
   Art. 8. -
(1) Reclamantul din strainatate este obligat sa indice domiciliul ales in Romania unde urmeaza a i se face toate comunicarile privind procesul. In lipsa unui domiciliu ales, comunicarea actelor se realizeaza prin intermediul autoritatii centrale romane si al autoritatii centrale a statului in care reclamantul isi are resedinta.
   (2) Solutionarea cererii se va face in contradictoriu cu persoana despre care se sustine ca a luat sau a retinut minorul, cu citarea autoritatii tutelare de la domiciliul acesteia si a autoritatii centrale romane.
   Art. 9. -
(1) In fata instantei pot fi prezentate orice documente si informari legate de cauza atat de parti, cat si de catre autoritatea centrala romana.
   (2) Instanta poate tine seama de legea si de hotararile judiciare sau administrative straine pertinente, fara a fi nevoie sa recurga la procedurile specifice de recunoastere a hotararii straine. De asemenea, instanta va putea solicita reclamantului prezentarea unei hotarari sau a unui alt document emanand de la autoritatile statului in care copilul isi are resedinta obisnuita, care sa ateste, daca legea statului respectiv permite aceasta, faptul ca deplasarea copilului de pe teritoriul acelui stat ori retinerea a avut loc prin incalcarea unui drept privind incredintarea, atribuit potrivit legii statului strain.
  (3) Ascultarea copilului care a implinit varsta de 10 ani este obligatorie. Copilul care nu a implinit varsta de 10 ani va putea fi audiat, daca instanta considera necesar.
   (4) In toate situatiile, la audierea copilului va participa un psiholog din cadrul directiilor generale de asistenta sociala si protectia copilului de la nivelul sectoarelor municipiului Bucuresti, care va redacta, la cererea instantei, un raport psihologic.
   Art. 10. -
(1) Instanta poate lua oricare dintre masurile prevazute de legislatia in vigoare pentru protejarea copilului, pe intreaga durata a procesului.
   (2) Instanta, prin ordonanta presedintiala, poate dispune ridicarea pasaportului si/sau obligarea de a depune o cautiune, daca exista motive care sa justifice temerea ca autorul aducerii sau retinerii ilicite a copilului pe teritoriul Romaniei ar putea parasi tara impreuna cu minorul. Masura ridicarii pasaportului se dispune pe o durata determinata ori pana la incetarea motivelor care au justificat-o. O copie de pe hotarare se comunica Directiei Generale de Evidenta Informatizata a Persoanei din subordinea Ministerului Administratiei si Internelor.
   Art. 11. -
(1) Daca instanta constata ca deplasarea sau retinerea copilului pe teritoriul Romaniei este ilicita in sensul art. 3 din Conventie, va dispune inapoierea copilului in tara in care acesta isi are resedinta obisnuita.
   (2) Instanta va fixa, in chiar cuprinsul hotararii, un termen pentru executarea obligatiei de inapoiere a copilului, sub sanctiunea unei amenzi civile in favoarea statului roman, cuprinsa intre 5 milioane lei si 25 milioane lei.
(3) Suportarea cheltuielilor pentru inapoierea minorului se stabileste conform art. 26 alineatul ultim din Conventie.
   (4) Prin exceptie de la dispozitiile alin. (1), instanta poate dispune oricare alta masura prevazuta la art. 12 si 13 din Conventie.
   Art. 12. -
(1) Motivarea hotararii se face in termen de 10 zile de la pronuntare.
   (2) Hotararea este supusa recursului la Curtea de Apel Bucuresti, Sectia pentru minori si familie, in termen de 10 zile de la comunicare.
   Art. 13. -
(1) O copie de pe hotararea pronuntata potrivit art. 11 va fi comunicata autoritatii centrale romane.
   (2) Autoritatea centrala romana, pe toata durata termenului stabilit de instanta potrivit art. 11 alin. (2), va urmari daca obligatia de inapoiere a copilului este respectata de persoana obligata la aceasta. In acest scop, autoritatea centrala romana are dreptul sa participe, prin reprezentant, la oricare dintre procedurile si demersurile legale necesare pentru inapoierea copilului si poate solicita relatii de la institutiile si autoritatile implicate.
   (3) In cazul in care obligatia de inapoiere a copilului nu este executata de bunavoie in termenul stabilit de instanta, la expirarea acestuia autoritatea centrala romana va solicita instantei comunicarea titlului executoriu catre organele fiscale, pentru punerea in executare a amenzii.
 Art. 14. -
(1) Daca nici dupa aplicarea amenzii prevazute la art. 11 alin. (2) hotararea judecatoreasca de inapoiere a copilului in tara resedintei sale obisnuite nu este executata voluntar, se procedeaza la executare silita, conform Codului de procedura civila.
   (2) In procedura de executare silita citarea autoritatii centrale romane este obligatorie.
   (3) In mod exceptional, la cererea expresa a autoritatii centrale a statului solicitant, autoritatea centrala romana poate formula, in numele persoanei fizice, autoritatii sau al organismului interesat, o cerere de punere in executare silita a hotararii de inapoiere a copilului aflat ilicit pe teritoriul Romaniei, daca persoanei fizice, autoritatii sau organismului in cauza nu i s-a acordat asistenta juridica gratuita in conditiile art. 7 alin. (3).
   (4) Instanta sesizata cu cererea de executare silita poate obliga pe cel care refuza inapoierea copilului sa plateasca in favoarea statului o amenda civila de la 500.000 lei la 1.000.000 lei, stabilita pe zi de intarziere, pana la executarea obligatiei prevazute in titlul executoriu ori, la cererea celui indreptatit, il poate autoriza pe acesta sa preia, el insusi sau prin reprezentant, copilul aflat ilicit pe teritoriul Romaniei si sa-l inapoieze in tara resedintei sale obisnuite pe cheltuiala debitorului. In acest din urma caz persoana indreptatita va putea obtine, prin intermediul autoritatii centrale romane, concursul organelor de politie, al jandarmeriei sau al altor agenti ai fortei publice, precum si al altor autoritati ori institutii a caror cooperare este necesara. Dispozitiile art. 5803 si, respectiv, ale art. 5802 din Codul de procedura civila sunt aplicabile.
Art. 15. -
(1) In aplicarea art. 15 din Conventie, la cererea unei autoritati judiciare sau administrative a unui stat parte la Conventie, instanta romana poate pronunta o hotarare prin care sa se confirme daca, potrivit legislatiei romane, deplasarea ori retinerea copilului avand resedinta obisnuita in Romania, pe teritoriul acelui stat, s-a facut cu incalcarea vreunui drept privind incredintarea.
   (2) In solutionarea cererii instanta va putea sa ateste, dupa caz:
   a) titularul drepturilor cu privire la copil;
   b) continutul si limitele drepturilor cu privire la copil, potrivit legii romane;
   c) daca, in raport cu elementele mentionate, in sensul legii romane, deplasarea copilului de pe teritoriul Romaniei sau retinerea lui in afara acestui teritoriu a respectat drepturile privind incredintarea copilului ori daca persoana careia ii era incredintat copilul avea dreptul sa incuviinteze sau sa se opuna deplasarii copilului in afara teritoriului Romaniei ori retinerii lui in afara acestui teritoriu;
   d) oricare alt aspect determinant pentru a stabili daca deplasarea sau retinerea copilului in afara teritoriului Romaniei este ilicita in sensul art. 3 din Conventie.
   (3) Cererea se primeste de autoritatea centrala romana si se depune de catre aceasta la instanta competenta potrivit art. 2 alin. (2).
   (4) Hotararea se da fara citarea partilor, in camera de consiliu, pe baza hotararilor judecatoresti pronuntate cu privire la copil, a oricaror alte inscrisuri transmise de autoritatea competenta a statului solicitant conform art. 30 din Conventie, precum si pe baza anchetei sociale efectuate de autoritatea tutelara competenta potrivit legii romane. Dispozitiile Codului de procedura civila privind procedura necontencioasa sunt aplicabile in mod corespunzator.
(5) Hotararea nu este supusa nici unei cai de atac si se comunica autoritatii judiciare sau administrative solicitante, prin intermediul autoritatii centrale romane.
   Art. 16. -
(1) In aplicarea art. 1 lit. b) si art. 21 din Conventie, persoana fizica, institutia sau organismul interesat din oricare stat parte la Conventie poate solicita autoritatii centrale romane acordarea asistentei pentru organizarea sau protejarea exercitarii dreptului de vizitare a unui minor avand resedinta pe teritoriul Romaniei.
   (2) Cererea va fi insotita de actele doveditoare ale dreptului de vizitare stabilit prin hotarare a autoritatii judiciare sau administrative competente potrivit legii statului solicitant, fara a fi necesara vreo procedura speciala de recunoastere a acesteia.
   Art. 17. -
(1) Autoritatea centrala romana va lua legatura cu persoana in a carei incredintare se afla copilul si va incerca, direct sau prin intermediul unor specialisti, solutionarea pe cale amiabila a cererii privind exercitarea dreptului de vizitare. Ea va atrage atentia persoanei in a carei incredintare se afla copilul asupra sanctiunilor ce pot fi aplicate potrivit prezentei legi, in cazul refuzului de a permite de bunavoie exercitarea dreptului de vizitare.
   (2) Autoritatea centrala romana va putea solicita participarea autoritatii tutelare, a altor autoritati ori institutii a caror cooperare o considera necesara pentru organizarea exercitarii dreptului de vizitare.
   (3) In cazul in care demersurile de solutionare amiabila a cererii nu dau rezultat, autoritatea centrala romana va lua masurile necesare in vederea punerii in executare silita a dreptului de vizitare, la cererea expresa a titularului dreptului. Dispozitiile art. 11 alin. (2), ale art. 13 si 14 se aplica in mod corespunzator.
  Art. 18. -
(1) In cazul in care copilul la care se refera cererea privind exercitarea dreptului de vizitare refuza constant contactul cu unul dintre parinti sau manifesta sentimente de aversiune fata de acesta, instanta poate dispune, in functie de varsta copilului, ca acesta sa urmeze un tratament de consiliere psihologica pe o durata ce nu poate depasi 3 luni.
   (2) Cererea poate fi formulata oricand dupa sesizarea autoritatii centrale romane cu o cerere privind exercitarea dreptului de vizitare, de catre oricare dintre parinti, de catre persoana careia ii este incredintat copilul sau de catre autoritatea centrala romana.
   (3) Cererea se solutioneaza prin incheiere irevocabila, in camera de consiliu, cu citarea parintilor, a persoanei careia ii este incredintat copilul si a autoritatii centrale romane. Dispozitiile art. 9 alin. (3) sunt aplicabile.
   (4) Durata si continutul tratamentului de consiliere psihologica sunt stabilite de psiholog, in baza incheierii instantei si dupa o evaluare psihologica initiala a copilului. Psihologul va comunica instantei durata tratamentului, precum si, daca este cazul, modificarea acesteia.
   (5) Dupa finalizarea tratamentului psihologul va intocmi un raport privind evaluarea psihologica finala si il va comunica instantei.
   Art. 19. -
(1) Daca se solicita ca exercitarea dreptului de vizitare sa se faca prin deplasarea minorului in afara teritoriului Romaniei, autoritatea centrala romana va sesiza instanta judecatoreasca competenta potrivit art. 2 alin. (2).
   (2) Solutionarea cererii se va face cu citarea persoanei careia ii este incredintat minorul, a autoritatii tutelare in a carei circumscriptie se afla resedinta minorului si a autoritatii centrale romane. Dispozitiile art. 7 si ale art. 9 alin. (3) si (4) sunt aplicabile.
 (3) Instanta il va putea incuviinta exercitarea dreptului de vizitare prin deplasarea copilului in afara teritoriului Romaniei numai daca din probele administrate rezulta ca exista garantii pentru a asigura inapoierea de bunavoie a copilului. Instanta va putea obliga pe reclamant la depunerea unei cautiuni.
   (4) Prin hotarare se va dispune cu privire la suportarea cheltuielilor prilejuite de exercitarea dreptului de vizitare in conformitate cu art. 26 alineatul final din Conventie.
   Art. 20. - In functie de imprejurari, autoritatea centrala romana poate solicita fie autoritatii centrale a statului in care urmeaza sa se afle minorul pe durata vizitei, fie ambasadei ori consulatului Romaniei din acel stat, sa acorde asistenta si cooperare pentru verificarea conditiilor in care are loc vizita si pentru a asigura readucerea copilului in tara la sfarsitul perioadei de vizita.
   Art. 21. - In indeplinirea obligatiilor sale, autoritatea centrala romana poate, dupa caz:
   a) sa sesizeze ori sa solicite cooperarea organelor de politie, a jandarmeriei, a consiliului local sau a oricaror autoritati competente pentru localizarea copilului despre care are indicii ca a fost adus sau retinut ilicit pe teritoriul Romaniei;
   b) sa sesizeze autoritatile competente cu atributii in domeniul protectiei copilului pentru a lua, daca este cazul, masurile necesare de protectie a copilului adus sau retinut ilicit pe teritoriul Romaniei;
   c) sa incerce solutionarea pe cale amiabila a conflictului ivit sau sa propuna partilor sa apeleze la mediere;
   d) sa initieze si sa stabileasca forme de colaborare cu avocati specializati in materia reglementata prin Conventie si prin prezenta lege, precum si cu psihologi specializati in psihologia copilului;
  e) sa coopereze, in limita competentelor, cu instanta judecatoreasca pentru solutionarea in termen cat mai scurt a cererilor adresate autoritatilor romane in temeiul Conventiei.
   Art. 22. -
(1) Cererile formulate in temeiul Conventiei sunt scutite de orice taxa.
   (2) Cheltuielile pentru indeplinirea de catre autoritatea centrala romana a obligatiilor rezultate din Conventie si din prezenta lege se suporta din bugetul Ministerului Justitiei.
   Art. 23. - Dispozitiile prezentei legi se completeaza cu cele ale Codului de procedura civila.
   Art. 24. -
(1) Modalitatea de exercitare a atributiilor Ministerului Justitiei, in calitate de autoritate centrala, in conformitate cu exigentele art. 7 din Conventie, se stabileste prin regulament, aprobat prin ordin al ministrului justitiei in termen de 3 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei legi.
   (2) Pana la infiintarea Tribunalului pentru minori si familie Bucuresti cererile prevazute la art. 2 alin. (1) vor fi solutionate de sectiile specializate ale Tribunalului Bucuresti.
   Art. 25. - Prezenta lege intra in vigoare la 3 luni de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata.
   
PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR                      p. PRESEDINTELE SENATULUI,
VALER DORNEANU                                            DORU IOAN TARACILA
 
   Bucuresti, 15 septembrie 2004.
   Nr. 369.

 

*email-ul nu va fi public

Articole similare

Acte Normative: Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

27 Noiembrie 2009

Parlamentul Romaniei   Lege nr. 146/1997 din 24/07/1997Versiune actualizata la data de 17/07/2009 privind taxele judiciare de timbru*  &...
 
citeste tot articolul comentarii (0)

Acte normative: Legea nr. 100/1992 pentru aderarea Romaniei la Conventia de la Haga din 25.10.1980

27 Noiembrie 2009

Legea Nr. 100 din 16 septembrie 1992 pentru aderarea Romaniei la Conventia de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale rapirii inter...
 
citeste tot articolul comentarii (0)
Articolul precedent