Divort: Abordarea corecta a procesului de divort
16 Noiembrie 2009
Legislatia romana prevede ca o casatorie se poate desface prin divort. Divortul este pronuntat mereu de catre o Instanta de judecata.
Din aceste prevederi decurge faptul ca divortul presupune o actiune in instanta, astfel incat unul din soti va avea calitatea de reclamant, iar celelalt va avea calitatea de parat (o situatie de exceptie de la aceasta situatie este procedura divortului prin acordul partilor). Exista posibilitatea ca si sotul parat sa aiba propriile pretentii, astfel incat sotii vor avea calitatea de reclamant-parat si, respectiv, parat-reclamant.
Este, asadar, important de retinut faptul ca odata declansata procedura divortului, soti nu mai au comune toate interesele si obiectivele, asa cum se intampla, de regula, pe parcursul casniciei. In cadrul procesului de divort, marea majoritate a intereselor sotilor vor fi divergente si contrare. Un exemplu concludent este problema incredintarii copiilor minori rezultati din casatorie, cand, de obicei, fiecare parinte doreste ca acestia sa le fie incredintati. In mod uzual, vor fi comune doar acele interese legate de scurtarea procesului sau de mentinerea unei proces elegant. Uneori, interesele comune ale sotilor se vor naste si ca urmare a unor intelegeri realizate intre acestia si in legatura cu desfacerea casatoriei din culpa comuna, in legatura cu cuantumul pensiei de intretinere, in legatura cu programul de vizitare, s.a.m.d.
Atunci cand interesele sotilor sunt contrare, este bine de retinut faptul ca si atitudinea procesuala va fi similara, iar, pana la finalizarea litigiului, sotul nu este altceva decat partea adversa.
De accea, se considera ca o abordare corecta a divortului presupune, in primul rand, constientizarea existentei intereselor contrare – nascute ca urmare a declansarii procesului de divort, precum si a existentei unei atitudini procesuale similare. In continuare, abordarea corecta a divortului presupune si o anumita “suspendare” temporara a starilor emotionale cauzate de existenta divortului, fie ca este vorba de suparare, frustrare, panica si furie sau, la polul opus, exaltare ori impacienta.
Foto: morguefile
adauga un comentariu
Articole similare
Divort: Mit si realitate in legatura cu onorariul unui avocat specializat
11 Noiembrie 2009
Divort: Riscurile "Manualelor de Divort"
20 Octombrie 2009
