Autoritatea tutelara si rolul acesteia in cazurile de divort cu copii minori
31 Octombrie 2009
Asa cum se cunoaste, Autoriatea tutelara este un organ administrativ, apartinand de unitatea administrativ-teritoriala, organ cu atributii legal stabilite.
Legea administratiei publice locale vorbeste si de “functia de autoritate tutelara”, precum si de “atributia de autoritate tutelara”. Asadar, se pot naste confuzii si interpretari atat in ceea ce priveste subiectul – autoritatea tutelara cat si in ceea ce priveste functia, atributia – autoritatea tutelara. Pe de alta parte, Codul Familiei vorbeste despre atributiile de autoritate tutelara ce apartin organelor executive si de dispozitie ale consiliilor comunale, orasenesti, municipale sau de sector al municipiului Bucuresti.
Prin urmare, este bine de precizat faptul ca, in activitatea desfasurata, Autoritatea tutelara este ajutata de colective de sprijin compuse din deputati, invatatori, medici, juristi, reprezentanti crucea rosie, s.a.m.d. In acest sens, Autoritatea tutelara nu se confunda cu Serviciul sau Compartimentul de autoritate tutelara.
Revenind, precizam faptul ca Autoritatea tutelara are un set de atributii, pe diferite paliere, acestea putand fi: atributii de organ de control si indrumare, atributii ca organ de decizie, atributii ca organ de sesizare. Problema se pune in calificarea atributiilor in cazurile in care legea prevede ascultarea autoritatii tutelare.
Astfel, incredintarea copilului minor unuia dintre parinti, unor rude sau altor persoane cu consimtamantul acestora ori unor institutii de ocrotire, in cazul divortului, se dispune de catre instanta judecatoreasca, insa, cu obligativitatea ascultarii autoritatii tutelare (art. 42 alin. 1 si 2 C. fam.).
In practica, aceasta atributie este exercitata prin serviciul sau compartimentul autoritatii tutelare din cadrul Primariei sectorului, orasului sau comunei de care apartine domiciliul minorului, intocmindu-se in acest sens un asa numit Raport de Ancheta Sociala. Persoane desemnate din cadrul serviciului sau compartimentului respectiv se deplaseaza la domiciliul minorului in scopul efectuarii unei anchete sociale cu anumite obiective. Obiectivele care trebuie urmarite, insa, sunt trasate exclusiv de catre instanta de judecata printr-o incheiere data in acest sens si care sunt regasite, precizate, intr-o adresa transmisa autoritatii administrativ-teritoriale.
In acest ultim caz, nefiind vorba nici de o sesizare proprie sau determinata a autoritatii tutelare, nici de un control de rutina, opinam ca obiectivele trasate de catre instanta de judecata sunt cele care stabilesc cadrul desfasurarii anchetei sociale.
Totodata, este adevarat faptul ca dispozitiile de materia dreptului familiei impun instantei de judecata sa asculte autoritatea tutelara in sensul si limitele mai sus precizate, insa, suntem de parere ca aceasta ascultare este una consultativa; in caz contrar, ne-am afla in prezenta unei subrogari din partea autoritatii tutelare in prerogativele instantei de judecata si, pe cale de consecinta, a unei imixtiuni in puterea judecatoreasca – atribut exclusiv al instantelor judecatoresti.
Conchizand, suntem de parere ca raportul de ancheta sociala are, in cadrul procesului de divort, valoarea unei instrumentari aflate la dosarul cauzei, cea a unei probe prin inscris. Alternativ, raportul de ancheta sociala, fiind un act administrativ, emis ca atare, poate fi atacat in materia specifica.
Foto: morguefile
adauga un comentariu
Articole similare
Motive temeinice de desfacere a casatoriei prin divort
12 Februarie 2010
Drept sau Limitare
17 Ianuarie 2011
