Motive temeinice de desfacere a casatoriei prin divort
12 Februarie 2010
Situatia de fapt existenta la data casatoriei sotilor se poate schimba, astfel incat casatoria sa nu mai poata continua.
Spre acest sfarsit, legiuitorul permite ca desfacerea casatoriei sa poata interveni prin divort, din cauza unor motive temeinice care vatama grav raporturile dintre soti si fac imposibila continuarea casatoriei [disp. art. 38 alin. (1) C. Fam.].
Totodata, legiuitorul a reglementat desfacerea casatoriei numai pe baza acordului partilor, ca situatie particulara, cu indeplinirea cumulativa a doua conditii: a) de la data incheierii casatoriei sa fi trecut cel putin 1 an pana la data introducerii cererii de divort si b) sa nu fi rezultat copii minori la data introducerii cererii de divort [disp. art. 38 alin. (2) C. Fam.].
De lege lata, desfacerea casatoriei prin divort poate fi pronuntata doar de catre instanta de judecata.
Asa fiind, in situatia reglementata in prima teza de norma in materie, instanta de judecata investita cu o astfel de cerere, pentru a pronunta o hotarare prin care sa dispuna desfacerea casatoriei prin divort, trebuie sa analizeze daca exista motive temeinice care sa conduca la constatarea vatamarii grave a raporturilor dintre soti si a faptului ca nu mai poate continua casatoria in speta. Asadar, rezulta ca desfacerea casatoriei prin divort trebuie tratata ca o situatie exceptionala, ea petrecandu-se numai cu conditia existentei unor motive bine intemeiate.
Aprecierea ca anumite cauze, motive, au putut sa conduca la vatamarea grava a raporturilor dintre soti este un atribut al judecatorului investit cu respectiva cauza. Acesta isi poate forma convingerea din actele si lucrarile aflate la dosarul cauzei, din concludenta probelor administrate, din sustinerile partilor, etc. Exista, astfel, posibilitatea ca ceea ce pare un motiv suficient pentru a divorta pentru una sau pentru ambele parti sa nu poata conduce, in mod just, la pronuntarea unei hotarari de desfacere a casatoriei respective.
Apreciem o astfel de reglementare ca avand menirea de a responsabiliza mai mult structura sociala. In acelasi timp, in cazul in care se demonstreaza in mod pertinent disolutia relatiilor maritale, este deschisa calea desfacerii casatoriei prin divort.
Conditia impusa de legiuitor este ca motivele care au stat la baza initierii procedurii speciale a divortului trebuie, prin urmare, sa poata conduce la concluzia fara echivoc a faptului ca mariajul nu mai poate continua, fiind vatamate raporturile maritale. Aceasta cerinta a legii nu poate intra in zona obiectivului absolut, ci, dimpotriva, lasa loc de subiectivism. Pornind din acest punct, este lesne de inteles nemultumirea traita, uneori, de catre justitiabil, care se intreaba: “De ce, dat fiind faptul X sau Y, nu pot divorta (?)” sau “De ce pentru atata lucru s-a pronuntat divortul(?)”.
Cheia unei pronuntari juste a desfacerii unei casatorii prin divort sta atat in mana partilor, in acest sens si nu numai fiind de dorit sa aiba o conduita morala pe intreg parcursul procesului de divort, cat si in capacitatea de discernere, priceperea si judecata dreapta a instantei investite.
Reglementarea in vigoare in ceea ce priveste desfacerea casatoriei prin divort si conditiile pronuntarii acesteia face obiectul unor dezbateri teoretice. Date fiind evolutiile si schimbarile produse in viata membrilor societatii, ritmul desfasurarii relatiilor economice si sociale, facilitarea accesului la un divort rapid si hotarat deplin si spontan ar avea o oarecare justificare. Insa, nu se poate ignora faptul ca tratam o problema pe cat de delicata, pe atat de serioasa, precum casatoria. Prin urmare, dezbaterile sunt si vor ramane multa vreme deschise. Opiniile difera de la mentalitatea la mentalitate, de la un punct de vedere la altul, de la un interes la altul, s.a.m.d.
Foto: morguefile
adauga un comentariu
Articole similare
Ascultarea minorului
24 Noiembrie 2009
Drept sau Limitare
17 Ianuarie 2011
